Empathy Coach sau Steel Coach

By | Adventures of a Coach | One Comment

Empathy Coach Sau Steel Coach?

La 11 ani am avut un antrenor pe care toată lumea îl ştia de frică. Te taxa de fiecare dată când făceai o greşeală. Nu îndrăznea nimeni să-i răspundă la vreun comentariu.  Se enerva cam la fiecare antrenament, iar când o făcea te alegeai cu câte o înjurătură sau un breloc de lemn în cap în funcţie de gravitatea greşelilor. “Băi bulgare!”, “Tarşelosule!”, “Bâtă ce eşti!”, “Băi cap de mai!”. Toate pe un ton răstit, scrâşnind din dinţi. Mă bufneşte râsul când mi-l imaginez acum. Atunci însă nu era prea amuzant.

Mi-am zis că dacă voi fi vreodată antrenor, nu o să fiu niciodată ca el. Ştiam undeva în mine că există şi o cale sănătoasă de a rezolva lucrurile. Îmi imaginam că aş vorbi unu la unu cu copiii, aş vorbi cu părinţii lor, m-aş strădui să înţeleg ce e în spatele comportamentelor lor.

În cartea “The Manager”, Mike Carson vorbeşte despre cei mai de succes antrenori moderni din lume şi filosofiile lor. Într-unul dintre capitole prezintă două feluri de antrenori. (Puteţi înlocui cuvântul Coach cu profesor, părinte, manager sau educator).

  1. The Empathy Coach

“Seek first to understand and then to be understood.”

(Robin Wiliams – Dead Poet Society)

E genul de antrenor care se pune cu uşurinţă în situaţia celuilalt şi înţelege felul în care vede lumea, felul în care se raportează la probleme. E uşor abordabil şi mereu deschis să comunice cu elevii săi. E un maestru al ascultării active, ascultând profund, atent, dincolo de cuvinte. Arată sensibilitate faţă de situaţia în care se află cineva şi dă dovadă că ştie exact prin ce trece. E un vânător al comportamentelor pozitive şi nu întârzie să le sublinieze.

Un maestru al empatiei atrage loialitate prin inţelegerea elevilor săi, prin ascultare activă, prin conectare la un nivel profund cu elevii săi. Latura sa umană e mai puternică decât orice altceva, iar carisma personală e cheia cu care reuşeşte să depăşească perioadele dificile prin care trece.

  1. The Steel Coach 

“I was there to push people beyond what’s expected of them. I believe that’s an absolute necessity.”

E genul de antrenor cu un set clar de principii pe baza cărora acţionează. Are permanent în minte imaginea de ansamblu şi scopul final. Setează limite clare şi intervine ferm de fiecare dată când sunt încălcate. Gândeşte în alb şi negru şi ia decizii fără resentimente. Are capacitatea de a separa persoana de comportamentul acesteia şi comunică cu uşurinţă deciziile dificile.

Un maestru al fermităţii clădeşte loialitate prin claritate şi obiectivitate. Îşi ia timp în situaţii de presiune să ajungă la esenţa lucrurilor, rămânând aproape de credinţele sale cele mai puternice.

***

De aproape doi ani lucrez cu copiii şi sunt cât se poate de înţelegător cu ei. Caut să înţeleg motivul din spatele comportamentelor lor, să înţeleg povestea şi contextul lor. Caut să fiu un vânător al lucrurilor bune pe care le fac şi să le pun în lumină. Sunt un “Empathy Coach”.

De multe ori însă lucrurile nu merg aşa cum mă aştept. Copiii încep să mă trateze ca pe un prieten de-al lor. Încep să mă asculte din ce în ce mai puţin şi să încalce tot mai des reguli pe care la început le-am agreat împreună. Au căpătat un mindset de tipul “Mr. Maxi e de treabă şi ne lasă să facem ce vrem. Nu se supără dacă…”. Aşa am ajuns să mă consum foarte mult lucrând cu ei.

Mi-am dat seama că întrebarea – Eşti înţelegător, apropiat, afectuos sau ferm, dur, dintr-o bucată? – era nepotrivită. Un antrenor ajuns la măiestrie este unul care este înţelegător şi dur în acelaşi timp. Afectuos şi riguros. Apropiat şi dintr-o bucată.

Fiecare dintre noi are o predispoziţie către unul dintre cele două feluri de a te raporta la cei cu care lucrăm. Eu am o predispoziţie către o raportare bazată pe empatie. Percepţia că a fi riguros, ferm, poate răni oamenii mă ţinea în loc. Odată ce am înţeles că de fapt conflictele întăresc relaţiile şi le duc la următorul nivel, mi-am setat un nou obiectiv de învăţare – “Steel Coach”.

Antrenorul pe care îl aveam la 11 ani ne provoca în permanenţă, având aşteptări foarte mari de la noi. Era un veritabil “Steel Coach”. Problema lui era felul în care exprima această atitudine şi cred că de fapt asta e adevărata provocare. O provocare pe care o întâmpină şi Terence Fletcher în Whiplash.

Un antrenor de succes e cel care poate exprima cu uşurinţă tot spectrul de raportare Empathy-Steel, ştiind exact cum să se poziţioneze şi în ce situaţii. Eu îl numesc – Masterful Coach. Un astfel de exemplu este prof. Toshiro Kanamouri. Vă las cu trailerul documentarului “Children full of life” – care prezintă pe scurt câteva momente de magie facilitate de Mr. Kanamouri.

Tu unde eşti în drumul tău către un Masterful Coach/Teacher/Parent/Manager/Human Being?