Un an cu Bunatate

Cred că împlineam 10 ani când am primit de ziua mea o carte cadou. “Să educăm prin pilde și povestioare”. O primisem de la educatoarea mea de la grădiniță, iar pe prima pagină era scris un mesaj de felicitări care mă încuraja să le citesc fraților mei seara câte o povestioară.

 Locuiam la Brașov pe atunci și stăteam în aceeași cameră cu Iosif, frate-miu cel mic. Aveam un pat supraetajat, iar el dormea sus. N-aveam somn nici eu, nici el așa că l-am întrebat dacă nu vrea să-i citesc o poveste. Spre surprinderea mea, mi-a răspuns afirmativ așa că am dechis la întâmplare cartea și am găsit “Portocala Orfanului.”

De mic copil îmi pierdusem părinţii şi am ajuns la nouă ani într-un orfelinat din Londra. Era mai mult decât un penitenciar. Trebuia să lucrăm 14 ore pe zi în grădină, în bucătărie, la grajduri, pe câmp. Nici o zi nu aduse vreo schimbare, şi în tot anul nu era decât o singură zi liberă: ziua de Crăciun.

Atunci fiecare băiat primea câte o portocală în cinstea pruncului Isus. Asta era totul. Dulciuri, jucării şi portocale primeau doar aceia care în decursul anului dădeau dovadă de hărnicie şi ascultare. Aceste portocale de Crăciun întrupau dorinţa unui întreg an.

Astfel mai veni o dată Crăciunul. Dar asta a însemnat pentru menirea mea de băiat aproape sfârşitul lumii. În timp ce alţi băieţi treceau pe la directorul orfelinatului şi primeau câte o portocală, eu trebuia să stau într-un colţ al încăperii şi să privesc. Asta era pedeapsa primită pentru că într-o vară voiam să fug din orfelinat. După împărţirea portocalelor, ceilalţi băieţi puteau să se joace în curte, iar eu am fost obligat să merg în dormitor şi să stau acolo, în pat, toată ziua. Eram nespus de trist. Plângeam şi nu mai voiam să trăiesc.

Nu după mult timp, am auzit paşi în cameră. O mână îmi apucă pătura cu care eram acoperit. Atunci am deschis ochii. La patul meu era un băieţel, pe nume William, care avea în mâna dreaptă o portocală şi mi-o întinse. Nu ştiam ce se întâmplase. De unde putea să provină această portocală?! Priveam când la William, când la fruct, şi simţeam în mine o oarecare reţinere.

Deodată mi-am revenit în fire şi am observat că portocala era deja descojită şi, când am privit mai îndeaproape, totul îmi deveni limpede şi lacrimile începură să-mi curgă din ochi. Când am vrut să întind mâna pentru a lua portocala, am constatat că trebuia să apuc bine ca să nu se destrame. Ce se întâmplase? “Băieţii s-au adunat în curte, îi spuse William, şi au decis ca şi eu să primesc portocală de Crăciun. Astfel fiecare şi-a descojit portocala şi cu zece felii au făcut o portocală nouă, frumoasă şi rotundă”.

Această portocală a fost cel mai frumos cadou de Crăciun din viaţa mea. El mi-a arătat cât de mângâietoare poate fi prietenia autentică.

 Cred că până la finalul ei, Iosif deja adormise, însă, pentru mine, a fost un moment special pentru că reușisem să împlinesc misiunea pe care educatoarea mea mi-a dat-o și, mai mult decât atât, descoperisem o poveste despre bunătate, care urma să rămână cu mine mult timp de atunci.

De 3 ani am început să o ofer cadou de Crăciun oamenilor dragi din viața mea, iar anul acesta dincolo de toată lista de obiective pe care mi-am setat-o, vreau să trăiesc cât pot de mult esența acestei povești. Un an cu bunătate!

 

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer

Sliding Sidebar

About Me

About Me

Hello and welcome! My name is Maximilian, but kids call me Mr. Max. I am a football coach on a mission to teach, practice and cultivate character strengths. Besides education I love nature, snowboarding, tango and adventures. You can contact me on any of the links below.

Social Profiles

Projects that I support: