Primii mei 5 ani cu copiii

Când mi-am dat seama că nu mai pot urma o carieră de fotbalist profesionist am început să mă reorientez și să caut oriunde altundeva numai înspre zona sportivă nu. Asta până când mi am dat seama că sportul e în continuare un mediu fertil transformării și mai mult, un context în care îmi place să fiu.

Îmi amintesc când m-am decis să dau o șansă ideii de a lucra cu copiii. Au trecut aproape 5 ani de atunci.

Am început timid. Mai întâi voluntar la un proiect făcut de Fundația Real Madrid unde l-am cunoscut pe Vivi, un antrenor calm, plăcut, echilibrat care mi-a propus să lucrez cu copiii de la Vk Soccer – clubul lui de fotbal din Giulești.

După primul an mi-am dat seama că vreau să continui într-un ritm mai intens. Am început să lucrez cu copiii de la Questfield, o grădiniță din nordul Bucureștiului. Aveam 12 sesiuni / săptămâna și am început să mă simt provocat.

Aveam mari așteptări de la mine. Voiam să mi iasă lucrurile perfect, exact cum mi le planificăm eu. Rareori se întâmpla asta. Aveam însă multă energie și multă poftă de a lucra cu copiii. Simțeam că fac niște lucruri bine instinctiv și totodată erau atâtea de care eram total nemulțumit.

FUSION GAMES and Max's superpower of working with children!

Publicată de Questfield School pe 12 Noiembrie 2014

Următorul an am început să mă concentrez mult mai mult pe a livra experiențe cu impact. Era singura lupă prin care mă uităm, iar asta mă făcea de multe ori să mă deconectez de la nevoile copiilor.

Era doar una dintre multiplele surse de confilct interior pe care le trăiam. Mă consumam foarte tare și de fiecare dată când simțeam furie, o conțineam. Știam că nu vreau să mă comport ca unii dintre profesorii pe care i-am avut și care urlau ori de câte ori nu făceam ce ni se cerea. Nu știam însă cum altfel să scot furia care se aduna în mine, așa că mă mulțumeam să nu o vărs copiilor.

După al 2-lea an la școală aveam gastrită și nu înțelegeam ce mâncare nu-mi face bine.

În al 3-lea an am început să cunosc mai bine copiii, să lucrez parcă ceva mai bine cu ei însă tot erau nenumărate zile în care nu știam ce să mai fac. Îmi amintesc și acum unele pauze în care mă întindeam pe iarbă să mi revin. Consumam o energie imensă, iar rezultatele nu erau deloc pe măsură.

De gastrită nu scăpasem. Luam mai multe pastile ca bunicămea și slăbisem 11 kg. Am început să citesc toate articolele care-mi picau în feed despre cum ți reglezi emoțiile, starea, energia, despre ce fac alți profesori. Mai toți vorbeau despre câte lucruri îi învață copiii cu care lucrează.

Dar și pe mine mă învățau o grămadă de lucruri.  Îi vedeam cum se bucură de viață jucându-se, îi vedeam ajutându-se, certându-se și impăcându-se câteva minute mai târziu.

Exersează recunoștința – spuneau alții. Am umplut vreo 7 carnețele cu lucruri pentru care sunt recunoscător, mă felicitam pentru toate momentele care-mi ieșeau și așa mai luăm câte o gură de energie. Dar nu era suficient. Tot pe minus eram la finalul zilei.

Ceva s-a schimbat într-o zi când un copil m-a scos din minți rău rău de tot.

Nu-mi mai amintesc decât că urma să plecăm de pe teren și eram în întârziere. Am încercat în toate felurile să-l rog să vină dar el n-avea chef. Se juca cu un băț și provoca haos parcă special să mă enerveze. Îmi amintesc că m-a dus la fundul răbdării. Eram atât de tensionat încât nici să urlu nu-mi venea. Îmi ieșisem complet din minți.

M-am dus spre el, m-am coborât într-un genunchi și l-am luat în brațe.

L-am îmbrățișat mult.

Cu fiecare secundă care trecea, îmi reveneam și mă relaxam. Simțeam că mă îmbrățișează cineva pe mine. M-am ridicat și fără să-i spun nimic, s-a liniștit, a aruncat bățul din mâna, a luat pe cineva de mâna și s-a pus în rând cu ceilalți că și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

M-a bântuit mult episodul ăsta. Am început să mă gândesc din nou la faza aia cu “ce învăț de la copiii mei”. Și am reformulat-o în “care e mesajul din spatele comportamentului lor?” / “ce spune despre mine comportamentul lor?” / “ce activează în mine comportamentul lor?”

Și am început să fiu puțin mai atent la lucrurile astea. Să fiu mai deschis la a recepționa mesajele astea. Atât. Uneori îmi ieșea.

Nu e plăcut să vezi în comportamentul copiilor așa ceva despre tine. Cu toate astea e una dintre cele mai frumoase comori pe care le am primit de la ei. Un fel de binecuvântare.

Sunt aproape de finalul celui de-al 5 lea an de lucru cu copiii. Am început să reglez parte din lucrurile față de care ei m-au făcut atent. Am început să mă bucur de lecțiile cu ei.

Mai am mult de lucru însă simt că sunt pe drumul bun. Relația mea cu ei s-a dus la următorul nivel. La fel și rezultatele antrenamentelor noastre. Și nu doar de ce se întâmplă pe teren:

Într-o altă zi, un copil m-a rugat să-i arăt mușchii. I-am arătat bicepsul meu răsuflat, iar el a rămas șocat. “Woow! Mr. Max are mușchii fix că Hulk numai că nu sunt verzi!!!”

Copyright: Robert Bruce Banner

Câteva zile mai târziu primesc un mesaj pe Whats App de la o mămică. Îmi mulțumea că sunt un model pentru copiii ei. Că sunt un super-erou plin de mușchi și că de atunci fi-su mănâncă tot din farfurie că să aibă și el “mușchii mei”.

Mă rog, ai lui Hulk.

Nu știu să existe un program de transformare mai puternic decât să lucrezi 2-3 ani cu niște copii, prezent, deschis și pregătit să vezi ce ți arată.

Mă pregătesc să închei primii 5 ani din acest “master în dezvoltare personală”, recunoscător pentru fiecare lecție pe care mi-au dat-o, recunoscător pentru fiecare examen la care m-au picat, pentru fiecare moment în care am ales să continui în loc să renunț, pentru fiecare sclipire pe care le-am adus-o în privire, pentru fiecare lecție pe care le-am transmis-o. Recunoscător pentru omul care m-au făcut să devin.

A passionate educator on a mission to teach, practice and cultivate character strengths.

10M de frica

Un an cu Bunatate

In ghetele lor

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer

Sliding Sidebar

About Me

About Me

Hello and welcome! My name is Maximilian, but kids call me Mr. Max. I am a football coach on a mission to teach, practice and cultivate character strengths. Besides education I love nature, snowboarding, tango and adventures. You can contact me on any of the links below.

Social Profiles

Projects that I support: